sâmbătă, 26 februarie 2011

dezamagire

Te-am gasit .....in sfarsit, dar simt ca te pierd mai repede decat te-am gasit, chiar daca imi spui ca nu am de ce sa ma tem! Imi umbli prin suflet...ti-am spus.. ca un sfredel. Te-nvartesti usor, fara sa iti vad miscarea... doar sa o simt. Esti aer si apa, esti viata.
Esti gandurile mele, esti tot ce vreau sa fiu. Esti ce am vrut si n-am avut, esti marul din pom lasat sa se coaca. Te-am atins verde, te-am atins parguit. L-am lasat sa se coaca .... ca apoi sa te iau. 
Intind mana .. si te uiti cu ochiii blanzi, dezamagiti si-n gand rogi capacul sa mai creasca un pic, sa nu pot sa te-ating. El creste, eu incerc sa ma-nalt, varfurile degetelor imi sunt amortite si nu vor sa m-asculte. Ma pedepsesc si ele c-am sadit dezamagire la poalele copacului plin de iubire.
De ce am facut-o? M-antreb si nu stiu ce raspuns sa aleg.
-nu stiu si nu-nteleg de ce
-din razbunare ..... sa ii arat ca oricare dintre noi poate deveni obiect. Cu zambetul mi-a zis ...trebuie sa ne mai vedem. Cu vocea i-am spus.... nu-mi trebuie. Am tot ce-mi doresc, chiar si ceva mai mult. Am ales prost momentul in care sa spun NU.
-am vrut sa ranesc fara sa ascult ca ma implorai sa te iert. Simteam cum spui ... e ok... dar fara sa crezi. Ma arde, ma seaca de puteri sa fiu acuzata pe nedrept, sa dau explicatii la ceva ce nu am facut. Mi-am pus orgoliul mai presus de tine, mai presus de temerile tale. Iarasi am ales gresit.
Daca ar fi sa gasesc un raspuns, le-as combina pe toate.

marți, 15 februarie 2011

iubire??????????

 Imi place sa ma inchipui ca un zbor pe cerul albastru.
 Pt mine albastru este cerul senin.... nimic mai mult.
 Candva imi placea sa fiu cer.... nimeni si nimic sa nu-mi zguduie linistea.
 Nici pasari .... nici avioane.... nici nori ... nici adieri... nici ploi.... nici lacrimi....
 Doream sa fiu cer neclintit.
 Apoi mi-am dorit sa fiu zbor pe acest cer ......
 Am zburat.... dar o foarfeca mi-a retezat aripile... gratios si fara prea multe miscari.
 Era o foarfeca maiastra  ......
 Am mers pe pamant fara incetare..... pana am gasit un vraci .... si a inceput sa-mi creasca iarasi aripi.
 Vraciul a plecat cum a venit... m-a oblojit.... si a plecat.
 Dar aveam aripi...iarasi zbor cu aripi....
 Puteam sa iau sub aripa mea alte zboruri fara aripi..... si am luat...
 L-am ocrotit.... i-au crescut aripi noi si lui....
 Si intr-o zi mi-a spus ..... hai sa invatam sa zburam !
 Mai am decat sa-mi deschid aripile si sa zbor.........
 Sa indraznesc sa zbor.....

 Si cerul sa fie iarasi al meu.

duminică, 30 ianuarie 2011

fara urme

As vrea ca pasii sa nu lase urme....
Sa nu ma vezi pe unde trec.
As vrea ca aerul sa fie inodor....
Sa nu iti simt aroma cand cobor...
Dar ce conteaza unde ma dau jos...
Caci treci cu pasu-ti maiestuos
Si nu mai vrei sa vezi
Si nici sa crezi.

As vrea ca zboru-mi sa nu fie frant....
As vrea-n eternitate sa m-afund....
Sa nu mai stiu nimic,
Sa nu mai fac nimic,
Sa nu mai vad nimic.

As vrea vrea ca seara sa nu lase-n urma
Imagini vii de peste zi....
In care eu te vad pe tine,
Insa tu pe mine....nu...

As vrea sa calc pe umbra ta,
Dar pasii lasa urme 
Si-ai sa vezi .
Si-ai sa ma certi... ca nu ma crezi.
Degeab-adun mormane de dovezi.
Ca tot nu crezi....




sâmbătă, 29 ianuarie 2011

Am sa-ti spun in fiecare zi cate ceva.

resturi

 Orgoliile le-am strivit intr-un mojar de piatra.... facut din bucatele din inima mea.
 Trairile le-am pus pe un covor.... si te-am rugat iei ce-ti place. Si ai luat. Cu restul ce sa fac? M-ai sfatuit sa fac curat si sa arunc resturile. Dar inima mea nu vrea asa.... Nu vreau nici macar sa-l strang si sa-l pun undeva intr-un colt de suflet.
 Am incercat sa-l strang, dar ma sufoc. N-am aer sa respir......
 M-am aratat tie asa cum sunt... restul am lasat deoparte.

vineri, 28 ianuarie 2011

Zborul si foarfeca

 Am fost cer... Blue Sky. Dar nu m-ai inteles...
 Nimic si nimeni nu-mi tulbura linistea. Nici pasari, nici zboruri, nici adieri....
 Am atins extazul zborului si am atins visul cu mana. Eu doar vise pot atinge.... Si odata te-am atins si pe tine, doar in treacat, atat cat sa-mi amintesc si sa ma doara...
 Cand te-am cunoscut, m-am transformat in zbor, in zbor cu aripi largi, in zbor fara limite. Eu zbor, tu foarfeca.
 Te-am lasat sa tai ce am crezut ca este de prisos in viata mea. Si ai taiat pana am devenit un .... zbor fara aripi, un zbor ciuntit de-o foarfeca maiastra.
 Ce mi-a ramas?...... Senzatiile.
 Ce astept?..... Sa-mi creasca iarasi aripi.
 Ce-mi doresc?..... 

marți, 26 octombrie 2010

 Alaltaieri am marturisit un adevar care m-a durut o viata-ntreaga.
 Si l-a durut si pe el...... cu siguranta.
 E un fapt de viata, care ar fi putut schimba destinul multor oameni.
 Dar nu a fost sa fie.
 De ce oare suntem atat de cerebrali uneori si nu ne urmam instinctele?